Reguli mai stricte pentru furnizorii de servicii sociale
Modificările legislative privind asistența socială din România, oficializate joi, introduc dreptul ONG-urilor de a monitoriza centrele sociale și restricționează reacreditarea centrelor existente. Acreditarea furnizorilor de servicii sociale devine mai riguroasă, cu două noi etape, care presupun evaluare pe teren.
Licențierea serviciilor sociale devine mai complexă, cu posibilitatea licențelor temporare și extinderea acestora în funcție de îndeplinirea criteriilor.
Monitorizarea la fața locului se va face fără preaviz, iar inspectorii pot sesiza pe loc organele de cercetare penală. Societățile cu scop comercial nu vor mai putea oferi astfel de servicii.
Modificările ansamblului legislativ care reglementează asistența socială din România, apărute după scandalul ”azilelor groazei” și cuprinse în Legea 100/2024, aplicabilă din 21 aprilie, au câțiva vectori principali de schimbare a actualei paradigme legislative, între care procedura de acreditare și control al serviciilor sociale:
SRL-urile nu mai pot oferi servicii de asistență socială
ONG-urile vor putea monitoriza centrele sociale
Reacreditarea centrelor sociale deja existente, restricționată
Acreditarea furnizorilor de servicii sociale
Noua lege introduce în procesul de acreditare două noi etape. Prima dintre acestea presupune oferirea unor servicii de consiliere a doritorilor, de către agenția județeană pentru plăți și inspecție socială.
A doua etapă este aceea a evaluării pe teren a respectării condițiilor pe care solicitantul ar trebui să le îndeplinească pentru a fi acreditat. În ceea ce privește obligativitatea licențierii a cel puțin unui serviciu social, termenul maxim a fost redus de la trei la doi ani.
Licențierea serviciilor sociale
O altă nouă prevedere este aceea că evaluarea și monitorizarea în teren se realizează de o echipă formată din doi inspectori sociali, fără a anunța în prealabil furnizorul de servicii sociale cu privire la data vizitei. La acest capitol, cea mai importantă adăugire este aceea care permite inspectorilor sociali să sesizeze pe loc organele de cercetare penală și să înainteze acestora probele pe care le au, atunci când sesizează o eventuală infracțiune.
