Alexandru Nițu, primarul comunei Slobozia se mândrește cu 60 de bufnite. Aproape 60 de înaripate își fac veacul prin crengile brazilor din curtea edilului. Acesta a declarat pentru observator de arges: „Au simțit adăpost în brazii aceștia. E un loc mai întunecat. Totodată e liniște, pentru că, neavând copii mici în curte, nu le deranjează absolut nimeni.”
Păsările se simt ca acasa in curtea edilul din Slobozia. Înaripatele sunt foarte atente la ce se întămplă în jurul lor, într-o liniște deplină. Chiar dacă se spune că bufnitele ar fi un semn rău, se pare că primarului nu-i pasă de superstiții așa că, an de an, le ocrotește cum poate.
Bufnița este o pasăre impresionantă, care a dat naștere la numeroase povestiri și legende. Vânează numai noaptea, zburând fără zgomot, la distanțe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km pătrați. În vechime, folclorul românesc atribuia bufniței rolul de mesager sau vestitor al pădurii. Deși culorile variază în funcție de specie, culoarea cea mai des întâlnită este maro închis și deschis, în partea anterioară fiind vizibile dungi în nuanțe de alb combinat cu negru sau galben. Are aripile lungi, iar coada și picioarele sunt scurte. Ghearele puternice îi sunt necesare pentru a se agăța bine pe crengile copacilor și pentru a vâna. Se hrănește cu șoareci, crabi, broaște, lilieci mici, insecte sau chiar iepuri. Deși această pasăre și-a atras un renume negativ din cauza sunetului lugubru, asemănător cu un vaiet, ea este foarte folositoare, vânând într-un an aproximativ 10 000 de șoareci care, înmulțindu-se, ar consuma cantități uriașe de hrană și ar duce la răspândirea multor boli. Nu are mulți dușmani, pentru că iese noaptea și este bine camuflată de culorile penelor. Bufnița este cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, ajungând la înălțimea cuprinsă între 15 și 61 cm. Trăiește singură în cuiburi construite în crengile sau scorburile copacilor și pe pământ, în regiuni stâncoase.
