Puţine industrii locale au trecut printr-o transformare atât de dramatică precum cea extractivă, scăderea afacerilor însoţită de cea a numărului de angajaţi oglindind atât declinul resurselor, cât mai ales modificarea mixului energetic local.
Datele de la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) arată că în 2008, anul de graţie al economiei locale, termocentralele alimentate de cărbuni aveau o ponedere de aproape 40% din mixul energetic, cea mai mare contribuţie dintre toate sursele. În acel an, peste 20.000 de oameni lucrau în minele care alimentau marile unităţi termo şi aveau un business de peste 2 miliarde de lei.
În 2016, ultimul pentru care sunt date complete atât la Ministerul Finanţelor, cât şi la ANRE, ponderea cărbunilor în mixul de energie ajunsese la doar 24%.
Procentele pierdute de cărbuni din mixul de energie au fost preluate de solare, eoliene şi biomasă, forme de producţie de energie susţinute prin scheme de sprijin generoase, plătite prin facturile suportate de toţi consumatorii de electricitate din România.
Nemodernizate şi supuse acestei presiuni din partea pieţei, minele de cărbuni s-au închis, astfel că la finalul anului 2016, cifra de afaceri a companiilor active în extracţia acestei resurse ajunsese la mai puţin de 80 de milioane de lei, circa 1.200 de oameni continuând să lucreze în acest sector.
În Argeş, doar vreo două mine, dintre care una privată, mai funcţionează. În rest, minele sunt închise, unele fiind şi un real pericol dacă nu sunt bine conservate (se pot produce alunecări de teren). Bazinele miniere tradiţionale din Argeş sunt în zona Câmpulung Muscel.
