Senatorul Ionuț Elie Zisu a fost trimis în judecată sub acuzația de evaziune fiscală.
Prejudiciul total estimat a fi adus bugetului de stat este în cuantum de 1.612.509 lei, iar în vederea recuperării acestuia procurorii au dispus instituirea unor sechestre pe bunuri mobile și imobile aparținând inculpaților în dosar.
Potrivit anchetatorilor, Ionuț Elie Zisu, în calitate de administrator al SC GFS DFR SRL, a omis să constituie și să vireze acciza datorată bugetului consolidat al statului, ca urmare a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori a evidențierii altor operațiuni fictive. Referitor la acest aspect, senatorul Zisu a declarat următoarele:
‘După zece ani de la producerea presupusei fapte, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înaintat instanţei un dosar în care sunt acuzat, alături de 10 persoane, de evaziune fiscală. Din respect pentru cei care citesc aceste rânduri, vreau să explic succint despre ce este vorba.
În urmă cu zece ani, eram administrator al unei societăţi comerciale care opera aproximativ 20 de puncte de vânzare în regim duty-free la punctele de trecere a frontierei. În fiecare zi, peste zece mii de români şi străini intrau în aceste magazine şi cumpărau diverse produse, operaţiunile de vânzare fiind realizate de cei aproximativ 200 de angajaţi pe care îi avea societatea. Într-o seară, în timp ce eram acasă, în Bucureşti, am aflat că la punctul de la Vama Veche s-au descoperit nereguli în privinţa modului de vânzare a produselor din tutun. Detaliile le-am aflat ulterior, după ce lucrătorii comerciali şi responsabilul de magazin – cei care se ocupă de vânzări, de gestiunea stocurilor şi de raportarea situaţiilor la centru – au dat explicaţiile necesare la Poliţie.
Rezumând, din cei 200 de angajaţi pe care i-am avut, câţiva – spune Parchetul – „au călcat pe bec”. Aici începe şi aici se termină calitatea mea în dosar.
Îmi doresc ca procesul să se desfăşoare cât mai repede, iar instanţa să constate că sunt nevinovat şi că nu am nicio legătură cu presupusele faptele, evident dacă acele fapte există. De asemenea, îmi doresc să înţeleg de ce a durat 10 ani ca dosarul să ajungă în instanţă. Nu e vorba neapărat despre mine, cât despre acei foşti angajaţi care şi-au petrecut atâţia ani întrebându-se când se va terimna totul. Nevinovaţi sau vinovaţi, ei au fost deja pedepsiţi cu aceşti zece ani de stres şi de aşteptare.”
