Istoria şi identitatea naţională a românilor este vie şi tot ce ne rămâne de făcut este să-i dăm ocazia să ne spună despre noi lucruri şi fapte uitate sau perimate. Românii au fost frumoşi la suflet şi viteji dintotdeauna, au avut visuri măreţe pentru care au fost dispuşi să moară. Cu ajutorul specialiştilor din cadrul Complexului Muzeal Goleşti, ne-am propus să reînviem acea istorie a românilor care ne vorbeşte despre un popor român pe care cu greu îl mai putem intui astăzi. Şi, poate, repetiţia chiar va deveni mama învăţării….
Copiii de boieri erau primii plecaţi la război pentru un ideal
Construit în anul 1640, conacul boieresc este singura construcţie cu caracter laic–fortificat, care se păstrează din acea perioadă. Realizarea acestei monumentale clădiri aparţine meşterului Stoica, numele lui, ca şi cel al proprietarilor – Stroe Leurdeanu şi Vişa din Goleşti – fiind înscrise pe ancadramentul unei ferestre şi pe lespedea de piatră a pilonului central din beci.Înălţat într-un stil arhitectonic care precede epoca măreţelor palate brâncoveneşti, conacul are un aspect monumental şi elegant și subliniază, pregnant, afinităţile cu arhitectura populară a zonei. Paul de Alep descria conacul ca o clădire armonioasă, măreaţă şi bine întărită în timpul sosirii Patriarhului Macarie al Antiohiei în acest loc, la 12 ianuarie 1657: Palatul logofătului este o clădire armonioasă, măreaţă, apărată de multe turnuri. Condiţiile istorice deosebite au impus un plus de fortificaţie a conacului. În acest scop, au fost ridicate ziduri înalte de 5 m şi groase de 0,60 m, sprijinite, de ambele părţi, pe contraforturi și prevăzute cu metereze. În cele patru colţuri ale curţii, turnuri rotunde, ieşite în afară, ofereau posibilitatea ţinerii sub supraveghere a fortificaţiilor. Trecutul conacului din Goleşti este strâns legat de cel al boierilor care l–au stăpânit, linia familiei fiind deschisă, în veacul al XV-lea, de Baldovin Pârcălabul. Cu acest mic boier de ţară începe şi suita vitejilor din familie, el însuşi sacrificându–se în lupta dreaptă dusă de domnitorul Radu de la Afumaţi împotriva turcilor. De-a lungul secolelor, când familia era lipsită de urmaşi pe linie bărbătească, prin căsătorie cu fiii marilor boieri, fetele păstrau numele Golescu, transmiţându–l copiilor (Ştirbei, Brâncoveanu, Furcă, Leurdeanu).
Pe fondul războiului austriaco-turc, slujitorii lui Radu Golescu luptă alături de austrieci, împotriva armatei otomane. Nereuşita în bătălie determină garda turco-tătară a lui Nicolae Mavrocordat să incendieze conacul. Dar spătarul din Goleşti, în fruntea unui detaşament de simpatizanţi locali şi ostaşi imperiali, va reuşi, în noaptea de 13-14 noiembrie 1716, să-l aresteze pe domnitorul fanariot. Banul Radu Golescu va reface conacul, îi va fortifica sistemul defensiv, paralel cu preocuparea pentru dezvoltarea învăţământului şi a modalităţilor de ajutorare a săracilor. Cei patru fii ai săi: Nicolae, Ienache, Iordache şi Dinicu, urmând pilda tatălui, vor lupta pentru interese naţionale majore, consacrându-şi viaţa idealului de înălţare a poporului român. Cu Dinicu şi Iordache, generaţia cărturarilor se încheie, arborele genealogic continuând cu revoluţionari şi oameni politici. Fiii lui Iordache şi ai lui Dinicu au fost aproape toţi participanţi ai revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, dintre ei remarcându-se Alexandru G. Golescu, Ştefan Golescu şi Nicolae Golescu.
În conac se pot vizita: Camera de oaspeţi, Camera de lucru a fraţilor Goleşti, Camera Anicăi și Carol Davila, Camera Zincăi Golescu, Camera orientală și etajul de paiantă.
