Ce este tensiunea arterială şi de ce este importantă?
Tensiunea arterială este presiunea exercitată de către sânge asupra pereţilor arterelor atunci când inima bate (tensiune arterială sistolică) şi atunci când inima se odihneşte (tensiune arterială diastolică). Se măsoară în milimetri coloană de mercur (mmHg).
Tensiunea arterială (TA) crescută sau hipertensiunea arterială sistemică (HTA) înseamnă creşterea presiunii în arterele sistemice. Arterele sunt vasele care transportă sângele de la pompa cardiacă la toate ţesuturile şi organele corpului uman, fără de care acestea nu pot primi oxigenul şi nutrienţii necesari pentru a-şi desfăşura activitatea. În lipsa acestei presiuni în artere nu ar fi posibilă circulaţia sângelui în organism, dar o creştere excesivă a sa este defavorabilă.
Hipertensiune nu înseamnă tensiune emoţională excesivă, deşi stressul poate creşte temporar tensiunea arterială.
Care sunt valorile normale ale tensiunii arteriale?
În prezent se consideră ca TA optimă este sub 120/80 mmHg. Se acceptă ca valori normale şi cele situate între 120/80 mmHg şi 139/89 mmHg. Dacă TA este 140/90 mmHg sau mai mult, se consideră hipertensiune arterială. Tensiunea arterială sistolică, care este primul număr, reprezintă presiunea din artere când cordul se contractă şi pompează sânge în artere; tensiunea arterială diastolică, al doilea număr, reprezintă presiunea din artere în momentul în care cordul se relaxează, după contracţie.
În consecinţă, aceasta din urmă reflectă presiunea minimă la care arterele sunt expuse. Frecvenţ a cardiacă normală este 60-80/min, în condiţii de repaus.
Valorile TA se pot schimba de la un minut la altul, cu modificarea posturii, efortul sau somnul.Hipertensiunea arterială este adesea diagnosticată în prezenţa unor valori ale TA>140/90 mm Hg. Pacienţii cu diabet zaharat (DZ) sau boală renală, care au o TA>130/80 mm Hg, trebuie consideraţ i a avea un risc crescut şi trataţi corespunzător.
Deci, hipertensiunea arterială este o afecţiune în care tensiunea arterială este cronic crescută, în absenţa tratamentului.
Cum ştii dacă ai tensiune arterială mare?
Condiţia esenţială pentru controlul TA este măsurarea corectă a valorilor sale. Echipamentul necesar, indiferent de tip, trebuie inspectat regulat şi controlat.
Persoana care măsoară TA trebuie instruită periodic în privinţa tehnicii de măsurare, iar pacientul poziţionat şi pregătit corespunză tor. Este recomandată metoda auscultatorie (cu stetoscopul). Persoana căreia i se măsoară tensiunea ar trebui să stea confortabil într-un fotoliu, cel putin 5 minute în linişte, cu braţul la nivelul inimii. Cafeaua, efortul, fumatul trebuie evitate cel puţin cu 30 de minute înaintea examinării. Măsurarea TA în picioare este indicată periodic, în special la pacienţii care sunt la risc de scădere a TA atunci când se ridică brusc, mai ales dacă relatează simptome compatibile cu această situaţie.
Manşeta tensiometrului trebuie să acopere aproximativ două treimi din lungimea braţului (aproximativ 12-13 cm lungime). Cel putin două măsurători sunt necesare şi înregistrată media acestora. Se determină valorile TA la ambele braţe, iar la pacienţii tineri şi la membrul inferior.
Dacă TA este sub 120/80 mmHg, este necesară o verificare a TA la 2 ani; dacă TA este între 120/80 mmHg şi 139/89 mmHg – la 1 an sau mai frecvent, în funcţie de alţi factori de risc cardiovascular sau afectarea organelor ţintă. Diagnosticul de hipertensiunea arterială se stabileşte în 1-2 luni, fiind necesare 3 determinări. Pentru situaţia în care se găsesc valori mult crescute ale TA (>180/110 mm Hg), evaluarea completă şi tratamentul trebuie instituite imediat.
