Astăzi este ziua internaţională a oamenilor străzii. Dar societatea parcă este cu fundul în sus: are mai multă grijă de animale decât de oameni: urşii sunt protejaţi; câinii – ferească Sfântul să eutansiezi vreunul!; aspretele, deşi nu a mai văzut nimeni vreunul de ani buni, e tot protejat; nu zicem că e rău, dar de oameni cine are grijă?
La un hipermarket din Piteşti erau la un moment dat două cutii pentru donaţii: una pentru câini, alta pentru copii; s-au strâns mai mulţi bani pentru câini; maidanezii din Piteşti sunt hrăniţi în biobaze speciale, „exportaţi” chiar în Germania, au parte de adăposturi şi condiţii speciale, de vaccinuri şi tratamente speciale. Oamenii străzii să zică merci că nu se îmbolnăvesc, căci nimeni nu se uită la ei. Şi, totuşi, sunt printre noi, semeni de-ai noştri, după chipul şi asemănarea noastră şi a Creatorului. Oare nu merită o şansă la o viaţă mai bună?
Primăria Piteşti are acum două adăposturi pentru oamenii străzii: unul în Găvana şi unul în Nord. La nevoie, mai pune la „bătaie” camere din diverse cămine şcolare. Are în plan şi construirea unui adăpost de iarnă pentru aurolaci. Locurile sunt puţine însă în raport cu numărul celor care au nevoie de ajutor. Mai importantă este însă integrarea în societate de care nu se ocupă nimeni. Mai facem un colocviu, mai ducem câteva alimente şi un ceai prin gurile de canal iarna şi atât. Oare atât de puţin valorează viaţa unui om, fie el şi al străzii?
