În bugetul pentru anul în curs au fost prevăzute mai multe investiţii importante care, însă, nu s-au realizat. De ce? Deoarece unele dintre firmele care au participat la licitaţii, pe principiul să moară şi capra vecinului dacă ele tot nu au câştigat, au contestat rezultatul procedurilor de achiziţie publică. Şi uite aşa s-a ajuns ca multe investiţii să fie amânate pentru la anul, mai ales că firmele au mers în instanţă cu contestaţiile, iar actul juridic, nu-i aşa?, durează, nu glumă!
Exemplele vorbesc de la sine.
Astfel, ar fi trebuit ca în acest an să se monteze 150 de platforme îngropate de gunoi, conform normelor europene. Licitaţia a fost contestată în instanţă, aşteptându-se încă rezultatul. 13 milioane lei sunt în joc.
Primăria vrea să facă un parc industrial în zona Arpechim. Punerile în posesie făcute pe terenul respectiv de comuna Bradu au făcut să se ajungă la un proces. Şi dă-i, şi… aşteaptă!
Piaţa Trivale ar fi trebuit să fie reabilitată. S-a făcut licitaţie, s-au evacuat comercianţii, dar au fost aduşi repede înapoi: licitaţia a fost contestată şi nu are rost să stea piaţa goală până se ajunge la o concluzie.
Extinderea cimitirului Sfântul Gheorghe a devenit o necesitate, în condiţiile în care nu mai sunt locuri de veci disponibile decât pentru vreo doi ani. Investiţia este blocată tot de un proces.
Ştiţi, pe de altă parte, cât s-a aşteptat pentru o licitaţie începută în 2016 pentru reabilitarea a 17 locuri de joacă? Un an. Atât a durat procesul legat de contestaţia la licitaţii.
Şi atunci, nu devine clar că schimbarea legislaţiei privind achiziţiile publice este mai mult decât necesară? Sau e mai bine să stea o ţară întreagă pe loc din cauza unor contestatari de profesie (de cele mai multe ori)?
