Miercuri 27 martie 2019, ora 17, la Palatul Cotroceni Preşedintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu reprezentanţii magistraţilor şi ai asociaţiilor profesionale.
La aceste consultări a participat şi doamna Judecător MARIANA VÂRGĂ, din partea Asociaţiei Magistraţilor din România, Vicepreşedinte al Tribunalul Argeş (în prezent cu atribuţii de Preşedinte conform art. 8-10 din HCM 1375/2015).
În deschidere, Preşedintele Klaus Iohannis anunţat scopul întâlnirii, mai exact situaţia actuala din sistemul judiciar determinata si de modificările recente si succesive aduse legilor justiţiei, precizând că prin aceasta îşi exercită rolul de mediator.
În acest context, dezbaterile s-au centrat pe câteva teme de actualitate, respectiv: independenţa justiţiei, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiţie, Inspecția Judiciară, convocarea de către preşedintele Klaus Iohannis a unui referendum pentru Justiţie odată cu alegerile Europarlamentare din 26 mai 2019.
Preşedintele a apreciat că până în 2017 justiția funcționa și rapoartele MCV erau pozitive, unii participanţi amintind însă de existenţa Protocoalelor secrete pe justiţie, care au produs abuzuri, au frânt destine şi de care nu se aminteşte.
În ceea ce priveşte Independența justiţiei, am afirmat că aceasta trebuie să se reflecte la nivelul legislației în cele două componente ale sale, respectiv independența instituţională şi independenţa judecătorului.
Independenţa instanţelor este consacrată prin art. 126 alin. (1) din Constituţia României, potrivit căruia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. Aceasta presupune că, în realizarea actului de justiţie, judecătorii nu pot fi influenţaţi de puterea executivă sau legislativă.
De asemenea, independenţa judecătorilor este garantată constituţional. Conform art. 124 alin. (3) din Constituţia României, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Curtea Constituţională a precizat, în Decizia nr. 2/11 ianuarie 2012[1], că independenţa judecătorilor, atât din punct de vedere funcţional (în raporturile cu reprezentanţii puterii legislativă şi executivă), cât şi personal (respectiv al statutului care trebuie să i se acorde judecătorului prin lege), reprezintă o garanţie destinată înfăptuirii unei justiţii independente, imparţiale şi egale, în numele legii.
Principiul independenţei nu este aplicabil procurorilor în aceeaşi măsură ca judecătorilor. Procurorii, spre deosebire de judecători, îţi desfăşoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei. Conform art. 132 alin. (1) din Constituţia României, „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”. O prevedere similară există şi în art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Aşadar, procurorul este parte a unei structuri ierarhice, principiul controlului ierarhic diferenţiind statutul procurorilor de cel al judecătorilor. Subliniem că, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţia României, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Cu privire la Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, aducem următoarele precizări, subliniate şi la întâlnirea cu Preşedintele:
O astfel de structură a existat, respectiv, prin Ordinul procurorului sef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. 10/31 ianuarie 2014 a fost înfiinţat „Serviciul de combatere a corupţiei în justiţie“, ce are competenta de a investiga toate infracţiunile de corupţie pretins a fi săvârşite de către judecători şi procurori.
Ulterior, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/C din 15 mai 2015 şi ca urmare a avizului dat de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a fost aprobat „Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie“. În art. 4 alin. (2) lit. a) din Regulament se menţionează explicit acest Serviciu: „La nivel central, Direcţia Naţională Anticorupţie este organizată în secţii, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate. În cadrul Secţiei de combatere a corupţiei există Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie şiServiciul de combatere a corupţiei în justiţie”.
De remarcat că nimeni nu a luat atitudine la acel moment, cu privire la eventuale abuzuri asupra magistraţilor, prin acest serviciu!
Prin art. 881 alin. (1) din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, adoptată de Senatul României la data de 26 martie 2018, se înfiinţează Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Această Secţie „are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”.
Atât procurorii din aceste funcţii de conducere, cât și procurorii din funcţiile de execuţie sunt numiţi de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, ca urmare a unui concurs. Condiţiile de desfăşurare a concursului pentru procurorul şef şi procurorul şef adjunct sunt prevăzute în art. 883. De asemenea, procedura recrutării prin concurs a celorlalţi procurori la această Secţie a fost reglementată prin art. 885 alin. (1)-(12), cu menţiunea că aceasta va fi detaliată într-un regulament care va fi aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).
Prin comparaţie cu procedura anterioară de recrutare a procurorilor la Direcţia Naţională Anticorupţie, se poate observa o creştere vizibilă a transparenţei, condiţii mai severe pentru participarea la concurs (vechime efectivă în funcţia de procuror de cel puţin 18 ani) şi o mai mare complexitate a procedurii de selectare a procurorilor. Toate aceste elemente vin să servească unui scop necesar: buna pregătire şi experienţa suficientă pentru îndeplinirea atribuţiilor profesionale. Concluzia este susţinută şi de faptul că procurorii din această Secţie pot efectua urmărirea penală inclusiv cu privire la judecători de la curţile de apel şi la judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Elementele menţionate ţin, aşadar, şi de independenţa judecătorului.
Prin Decizia nr. 33/23 ianuarie 2018[2], Curtea Constituţională a stabilit următoarele: „Sub aspectul înfiinţării Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, la nivelul celui mai înalt parchet naţional, Curtea reţine că aceasta are ca scop crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de investigaţie, şi constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului. Se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare şi se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracţiunile săvârşite de magistraţi.
Un subiect sensibil a fost despre Inspecţia judiciară, unii participanţi reclamând situaţii inexistente şi prezentând lucruri nereale, cu privire la numirea inspectorului şef.
Astfel, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea de modificare şi completare a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,Inspecţia Judiciară a rămas să funcţioneze ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Conform art. 67 alin. (1), inspectorul-şef este numit de Plenul Consiliului, în urma unui concurs, iar conform art. 67 alin. (5) poate fi revocat tot de Plenul Consiliului. În art. 70 alin. (1) s-a prevăzut că inspectorii judiciari sunt numiţi în funcţie de inspectorul-şef, în urma unui concurs organizat de Inspecţia Judiciară.
Art. 69 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care confirmă independenţa operaţională și autonomia Inspecţiei Judiciare nu a fost modificat. Acest text are următorul conţinut: Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare nu solicită şi nu primeşte instrucţiuni de la nicio autoritate, instituţie sau persoană în realizarea atribuţiilor sale referitoare la declanşarea, desfăşurarea şi valorificarea controalelor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de prezenta lege. Aceste dispoziţii au rămas în aceeaşi formă şi după controlul de constituţionalitate exercitat a priori, de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 61/13 februarie 2018.
Cu privire la convocarea de către preşedintele Klaus Iohannis a unui referendum pentru Justiţie odată cu alegerile Europarlamentare din 26 mai 2019, am afirmat că justiţia din România nu poate fi supusă unui referendum, că într-un stat democratic ea trebuie să fie independentă iar prin organizarea unei consultări populare pe această temă în ziua Alegerilor Europarlamentare se încalcă principiul separaţiei puterilor în Stat.
Pe de altă parte, unii dintre noi am rugat Preşedintele, în situaţia în care va convoca totuşi un Referendum, să întrebe poporul român: „Este necesară demiterea din orice funcţie publică a tuturor celor care din 2009 şi până în 2016 au elaborat şi semnat protocoalele de colaborare secretă între SRI şi instituţiile din sfera justiţiei???”
Concluzia Domnului Preşedinte Klaus Iohanis a fost aceea că va face totul pentru independenţa justiţiei şi va mai organiza astfel de întâlniri.ÎC
