Ia, cămașă românească, parte componentă a costumului tradițional, purtată de femei
Îmi amintesc mereu cu dragoste de străbunica mea, Elisabeta Bucura, care toată viața a purtat doar costumul popular muscelean. A locuit într-o căsuță albă musceleană, în a cărei grădiniță te înviora mirosul de mere și de busuioc. Iar lada de zestre era plină de ii, marame, fote, bete bine îngrijite, pe care le spăla doar cu apă de ploaie și săpun de casă.
Erau lucrurile ei cele mai de preț. Le-a purtat frumos, curat și mândru în zile de bucurie și durere, la sărbători sau la ceasuri de cumpănă grea, și a pășit spre marea trecere rânduită oamenilor în aceleași straie strămoșești.
Astăzi, la zi de #sărbătoare veche, a Sânzienelor, zânele frumoase și magice îmbrăcate alb în iile verii, venite din cultura rădăcinilor romane și apoi creștine ale acestui popor, mă gândesc cu drag și bucurie cât de norocoase suntem noi, româncele, putând duce mai departe minunea acestei țesături din fire de borangic, in, cânepă, bumbac sau doar din fire de legende și miracol.
Vă doresc tuturor zi de sărbătoare binecuvântată, cu sănătate și liniște!
Și vă ofer o fotografie tare dragă mie, de la botezul fiului meu Alexandru, atunci când cu toții am purtat cu mândrie costumul popular românesc. Hăinuțele lui Alexandru au fost realizate la Marama Musceleană din #Câmpulung.
