Din grânarul Europei, România a ajuns o ţară în care agricultura nu mai reprezintă punctul forte. Deşi deţinem o treime dintre fermele Uniunii Europene, avem una dintre cele mai slabe producţii.
Depindem de ce pică din cer, ţăranii sunt divizaţi şi nu vor să se asocieze, iar acolo unde pământul da roade nu ştiu sau nu pot să facă vânzare. În tot acest timp, noi cumpărăm legume şi fructe de la alţii şi ne minţim că sunt româneşti.
Oamenii cer cu insistenţă produse autohtone, iar comercianţii nu ezită să-i taxeze dublu doar pentru că pe etichetă trec cu nonşalanţă „Românesc”, deşi produsele sunt din import! Şi aşa ajungem să mâncăm mere, cireşe, morcovi – din Polonia, piersici şi roşii – din Italia, căpşuni şi dovlecei – din Spania, ardei şi roşii – din Turcia, vândute ca produse autohtone.
Vina o poartă autorităţile pentru că nu fac verificări, dar şi legislaţia, pentru că e permisivă. Potrivit asociaţiilor de legumicultori, 90% dintre roşiile produse în România sunt din sămânţă de import.
