Au scris istoria noastră cu sânge şi lacrimi, pentru ca mai apoi să-şi facă şi viaţa monedă de schimb pentru libertatea de gândire şi de exprimare a acestui neam românesc de azi. Contemporanii, politicieni sau autorităţi judeţene, îi sărbătoresc prin prezenţă doar dacă momentul comemorării acestora ar coincide cu vreo campanie electorală. În rest, cam singurul element ce ne mai aduce de ei este monumentul din Cartierul Nord din Piteşti, ridicat pe locul fostei închisori.
E posibil ca mulţi să-şi aducă aminte de Experimentul Piteşti, însă, există riscul ca şi mai mulţi dintre noi să uităm mult prea repede şi mult prea devreme pe viaţa cui s-a clădit libertatea noastră de azi. Preoţii din parohia Mavrodolu au fost singurii care au marcat printr-o slujbă de pomenire memoria acestor Sfinţi Martiri ai Închisorilor Comuniste, alături de câţiva enoriaşi sau urmaşi ai defunctilor. Într-un fel, poate aceasta ar fi fost şi dorinţa celor trecuţi la cele veşnice: ca memoria lor să nu fie consfinţită decât de către aceia pentru care moartea lor a însemnat ceva.