Decizia luată de Parchetul General
În contextul dezvăluirilor legate de susținătorii lui Călin Georgescu, Parchetul General cere legi mai dure pentru cei care au un discurs instigator la ură. Iată care sunt măsurile propuse.
Una dintre problemele identificate se referă la faptul că anumite prevederi legale sunt interpretate strict, ceea ce limitează semnificativ situațiile în care se poate interveni pentru tragerea la răspundere penală a celor vinovați de comiterea unor infracțiuni.
De exemplu, OUG nr. 31/2002 incriminează fapta de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de infracțiuni de genocid, crime împotriva umanității sau crime de război. În această privință, infracțiunea presupune existența unei hotărâri de condamnare care să stabilească vinovăția persoanelor al căror cult este promovat.
Această condiție prevăzută de lege limitează considerabil sfera persoanelor ale căror apologie în discursul public poate constitui o infracțiune, având în vedere că, de multe ori, simplele referințe generale la figuri istorice care nu au fost condamnate penal nu întrunesc condițiile stabilite de lege.
În acest context, Parchetul General propune modificarea textului de lege pentru a incrimina promovarea cultului persoanelor care au fost parte a conducerii unor organizații fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, independent de existența unei hotărâri de condamnare. Această modificare ar putea acoperi toate situațiile similare ce pot apărea în prezent în mediul public.
Tragerea la răspundere penală pentru amenințare implicită
În prezent, anumite conduite publice dăunătoare, cu un conținut clar jignitor sau defăimător, dar și acte de amenințare implicită, nu sunt considerate infracțiuni penale, deoarece nu se regăsesc între formele alternative de comitere a unor infracțiuni, cum ar fi ultrajul.
În acest sens, Parchetul General propune modificări legislative care să permită tragerea la răspundere penală și în situațiile în care nu există amenințări exprimate direct la adresa unei persoane, dar prin modul în care sunt prezentate acțiunile, imaginile postate sau recuzita folosită, acestea constituie amenințări indirecte, cu un efect intimidant considerabil.
De asemenea, limitarea pedepselor pentru anumite infracțiuni face imposibilă aplicarea unor metode speciale de cercetare, ceea ce poate afecta negativ anchetele în astfel de cazuri. În plus, nu permite aplicarea unor măsuri preventive mai dure, în funcție de gravitatea faptei. De exemplu, infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice este sancționată cu o pedeapsă maximă de 2 ani sau amendă, iar infracțiuni precum instigarea publică sau incitarea la ură ori discriminare pot atrage o pedeapsă maximă de 3 ani sau amendă. Aceasta este, de asemenea, situația infracțiunilor reglementate de OUG nr. 31/2002.
În acest context, Parchetul General propune majorarea limitelor maxime de pedeapsă pentru aceste infracțiuni, astfel încât să se ofere organelor de urmărire penală posibilitatea utilizării unui spectru mai larg de metode de cercetare și, în același timp, să se obțină un efect descurajant mult mai eficient.
Urmărirea penală a celor care instigă la ură
O altă problemă semnificativă identificată este faptul că anumite comportamente ilegale, precum discursul instigator la ură, sunt sancționate atât ca infracțiuni, cât și ca contravenții.
Această dublă reglementare creează dificultăți, deoarece riscă să încalce principiul ne bis in idem, așa cum este interpretat de jurisprudența CEDO. Astfel, în cazul în care o sancțiune contravențională este aplicată și rămâne definitivă, aceasta poate fi considerată o acuzație în materie penală, ceea ce ar putea împiedica deschiderea unei acțiuni penale și pronunțarea unei condamnări pentru aceeași faptă.
Aceasta conduce la riscul ca, în majoritatea cazurilor, dispozițiile penale să rămână inaplicabile, întrucât fapta care a dus la aplicarea sancțiunii contravenționale ar fi fost deja soluționată într-un context administrativ. Astfel, făptuitorul ar putea să încerce să accelereze procesul contravențional pentru a împiedica deschiderea procedurii penale. Totodată, scopul unei sancțiuni contravenționale nu ar trebui să fie exonerarea de răspunderea penală pentru o infracțiune comisă.
În acest context, Parchetul General a propus modificarea Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare. Printre propunerile înaintate se numără situația în care persoana abilitată să aplice sancțiunea contravențională consideră că fapta a fost săvârșită în condițiile în care constituie infracțiune.
În acest caz, aceasta are obligația de a sesiza imediat organele de urmărire penală competente, fără a aplica sancțiunea contravențională. În plus, perioada de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale nu va curge pe durata în care cauza este în curs de investigare penală sau este în fața instanței de judecată.
