Deoarece legislația asociațiilor de proprietari nu stabilește altfel, datoriile unui locatar la bloc către asociația de proprietari din respectivul imobil se prescriu în termenul general stabilit de Codul civil, respectiv în trei ani. Datorii pot apărea atunci când vine vorba despre neplata cotelor ce revin fiecărui locatar din cheltuielile asociației, legate, în principal, de exploatarea, repararea sau întreținerea proprietății comune.
Codul civil în vigoare (Legea nr. 287/2009) stabilește un termen general de prescripție pentru datorii. Concret, „termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen”, scrie în Codul civil.
Astfel, în condițiile în care Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor nu stabilește un alt termen, datoriile către asociația de proprietari se încadrează în termenul general de prescripție.
Cu alte cuvinte, datoriile unui locatar către asociația blocului se prescriu în trei ani. Adică, dacă asociația nu se preocupă de recuperarea datoriilor în termen de trei ani, ele pot fi trecute la pierderi, deoarece după împlinirea termenului nu se mai pot recupera.
Același termen de prescripție, respectiv cel de trei ani, se aplică și datoriilor la furnizori, doar că experiența ne arată că aceștia nu așteaptă până aproape de împlinirea termenului de prescripție pentru recuperarea datoriilor, ci acționează din timp. Cheltuielile asociației de proprietari, care se pot transforma în datorii pentru unii dintre locatari, “sunt cheltuieli legate de exploatarea, repararea sau întreținerea proprietății comune și cheltuielile pentru asigurarea serviciilor de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale”, după cum apare în Legea nr. 196/2018.
Mai exact, în funcție de modul de calcul și de criteriile de repartizare pe proprietăți individuale, cheltuielile sunt:
- cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale;
- cheltuieli pe consumuri individuale;
- cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale;
- cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;
- cheltuieli pe consumatori tehnici;
- cheltuieli de altă natură.
Potrivit legislației actuale, niciun proprietar de apartament la bloc nu poate fi exceptat automat de la plata unor cheltuieli comune, iar scutiri punctuale pot fi decise doar cu acordul celorlalți proprietari.
Apoi, proprietarii dintr-un imobil trebuie să participe la fondul de rulment și cel de reparații, care sunt obligatorii. Fondul de rulment are ca scop asigurarea sumelor necesare pentru plăți curente, în timp ce fondul de reparații e necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune.
