Scăderea demografică determinată de exodul masiv din ultimii ani, dar şi de scăderea fertilităţii riscă să devină una dintre cele mai dramatice probleme pentru România pe termen lung, deja băncile liceelor şi universităţilor rămânând în multe cazuri goale, iar angajatorii fiind obligaţi să importe forţă de muncă.
Realizarea unei politici demografice coerente, pornind mai ales de la înţelegerea cauzelor care determină scăderea numărului de naşteri, dincolo de factorii economici, ar trebui să fie prioritară pe agenda guvernului, spun oamenii de afaceri, confruntaţi adesea cu dificultăţi în găsirea forţei de muncă.
De la peste 21 de milioane de locuitori la începutul anilor 2000, România mai avea la finalul anului trecut circa 19,6 milioane de locuitori, acesta fiind efectul exodului masiv cu care ţara s-a confruntat în ultimii ani.
Statisticile de acum 100 de ani arată că în 1914, de exemplu, România avea 7,7 milioane de locuitori, pentru ca în 1919 populaţia să ajungă la 15,9 milioane de locuitori.
Datele sunt incluse în anuarul statistic din 1915, respectiv în cel din 1922, primul realizat după Marea Unire.
Statisticile vremii mai arată însă un lucru interesant. Dacă la nivelul anului 1914 numărul naşterilor era de peste 327.000 de copii, în 1919 acesta a ajuns la peste 365.000. Anul trecut, în România s-au mai născut însă circa 200.000 de copii. România pierde anual câte 120.000 – 130.000 de locuitori din sporul natural negativ şi din emigraţie, astfel că populaţia României a ajuns la 19,6 milioane de persoane anul trecut. Mai mult, populaţia României va continua să scadă, spun specialiştii în demografie, având în vedere că românii continuă să emigreze din cauza salariilor mici, iar natalitatea a scăzut continuu după căderea comunismului.
Astfel, lipsa politicilor de dezvoltare pe termen lung nu se reflectă doar pe partea economică, absenţa oricăror soluţii pentru a combate scăderea populaţiei din România fiind poate una dintre cele mai dramatice greşeli de după Revoluţie.
Efectele deja se văd. Numărul de absolvenţi de bacalaureat a scăzut de la o medie de 170.000 pe an între anii 2007 şi 2009 până la o medie de 96.000 între anii 2013 şi 2016.
Facultăţile au rămas cu o capacitate de 62.000 de locuri şi acum aleargă după candidaţi.
Dezastrul demografic îşi arată astăzi efectul teribil la numărul de absolvenţi de bac, care s-a înjumătăţit în ultimii opt ani, de la o medie de 170.000 la o medie de 96.000 în ultimii trei ani.
Consecinţa este că universităţile au dintr-o dată, în mai puţin de un deceniu, o supracapacitate care se poate compara doar cu cea a întreprinderilor industriale din ultimii ani de dinainte de ‘89.
Deşi aparent populaţia României a scăzut din 1989 în prezent doar cu 15%, de fapt scăderea populaţiei şcolare este mult mai mare, pentru că cei 3 milioane de români plecaţi din ţară şi-au luat, în cea mai mare parte, copiii cu ei. Ca urmare, astăzi liceele şi universităţile rămân goale, iar companiile sunt obligate să aducă forţă de muncă şi din Asia în lipsa ofertei locale.
