Proiecte întârziate, termene amânate, licitaţii contestate şi recontestate, fonduri de sute de milioane de euro pierdute şi blocaj. Asta auzim, la mai bine de zece ani de când am intrat în UE, când vine vorba despre starea infrastructurii. Iar Argeşul este cel mai bun exemplu: despre astrada Piteşti-Sibiu se vorbeşte de ani buni, dar suntem la stadiul de studiu de fezabilitate; a doua centură ocolitoare a Piteştiului a zăcut, ca proiect, prin sertare ascunse de la Ministerul Transporturilor; autostrada Piteşti-Craiova este tot pe hârtie; drumul Curtea de Argeş-Câmpulung Muscel este zob; la fel şi Curtea de Argeş-Râmnicu Vâlcea; autorităţile nu sunt în stare să termine reabilitarea drumului naţional Piteşti-Câmpulung Muscel, iar noul pod de la Poiana Lacului încă se lasă aşteptat. După mulţi ani la rând în care s-a reuşit o absorbţie foarte redusă a fondurilor europene destinate infrastructurii, oficialii Ministerului Transporturilor au ca ţintă în acest an suma de 1 miliard euro – fonduri decontate de la UE. Cu o reţea de autostrăzi în lungime de aproximativ 750 de kilometri, România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de kilometri de autostradă raportat la o sută de mii de locuitori. În cei 10 ani de când România s-a alăturat Uniunii Europene, reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai puţin de 500 de kilometri. România avea 281 km de autostrada la 1 ianuarie 2007, iar la finele anului trecut abia am ajuns la 733 km. Calitatea şi serviciile oferite de infrastructura de transport în România continuă să rămână sub nivelul statelor membre UE, din cauza insuficienţei finanţării, gradului de uzură şi managementului deficitar, cu efecte negative asupra accesibilităţii regiunilor României la pieţe internaţionale şi nivelului intern de competitivitate.
