Biserica Domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș este ctitoria lui Basarab I (1310 – 1352), terminată în anul 1352, în cadrul reședinței voevodale din secolul al XIII-lea. Biserica, monument în cruce greacă înscrisă, de tip complex, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale, fiind cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească
Arhitectura bisericii este una de inspirație bizantină, planul fiind în cruce greacă înscrisă, de tip complex. Pronaosul este îngust și boltit, având în mijloc o cupolă, iar naosul este pătrat, boltit și de dimensiuni foarte mari, bolta fiind susținută de patru stâlpi peste care se înalță turla.
Actuala biserică, închinată Sfântului Nicolae, a fost zidită pe locul uneia mai vechi, din secolul XIII, care avea dimensiuni mai mici. Concepută ca edificiu de cult și loc de îngropăciune pentru domnitori, biserica trebuia să aibă o arhitectură monumentală și să întrunească toate calitățile artistice care să exprime dorința de afirmare a unei domnii independente. Din acest motiv, ctitorii au apelat la meșteri de la sud de Dunăre, din ținuturile în care se dezvoltase vechea artă bizantină.
Ridicarea lăcașului de cult a început în timpul domniei lui Basarab I (1310-1352). O inscripție descoperită la începutul secolului trecut pe zidul nordic al naosului menționează moartea domnitorului la Câmpulung, în 1352, ceea ce demonstrează că la acel moment zidirea bisericii era terminată și se lucra la tencuirea ei.
Biserica a fost finalizată sub domnia lui Nicolae Alexandru (1352-1364), în timp ce pictura interioară, în stil bizantin, datează din vremea lui Vladislav Vlaicu (1364-1377).
În timpul domniei lui Nicolae Alexandru, aici și-a avut reședința prima Mitropolie a Țării Românești, după ce, în anul 1359, Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Ungrovlahiei și primului mitropolit, Iachint de Vicina.
Cele peste 300 de scene ale picturii originale din secolul al XIV-lea reprezintă, conform opiniei specialiștilor, unul dintre cele mai valoroase exemple de artă bizantină din sud-estul Europei, fără a putea fi integrate într-o școală și un curent particular. Pe unul dintre pereți există o pictură unică în lume, care o reprezintă pe Maica Domnului însărcinată.
Unele dintre fresce prezintă scene din viața Sfintei Filofteia, ale cărei moaște au fost aduse la Biserica Domnească în anul 1396. Moaștele au rămas în lăcașul de cult până în 1894, când au fost mutate la Mănăstirea Curtea de Argeș.
Vreme de mai multe decenii, biserica a fost și necropolă a domnitorilor munteni, aici fiind îngropați Vladislav Vlaicu și Radu I Basarab. Mormântul celui din urmă este expus sub sticlă, aici putând fi văzute câteva resturi din veșmântul împodobit cu ornamente de aur și pietre prețioase. În interiorul mormintelor au fost găsite și obiecte de podoabă, care se află astăzi la Muzeul Național de Istorie al României.
Datorită picturilor interioare, dar și valorii ei arhitecturale și istorice, biserica este inclusă pe lista monumentelor istorice și în Lista Indicativa UNESCO.
Pe lângă biserică, au mai reușit să reziste trecerii timpului fundațiile caselor domnești, construite de Basarab I în secolul al XIV-lea și de Neagoe Basarab în secolul al XVI-lea, clopotnița cu poarta de acces din secolul al XIX-lea, fundațiile primei biserici domnești din secolul al XIII-lea, precum și zidul de incintă din secolul al XVIII-lea.
***
Ctitoria voievodală de la Argeș a fost afectată de trecerea timpului, astfel că a trecut prin mai multe etape de restaurare. În 1746, după un incendiu, mitropolitul Neofit s-a ocupat de refacerea unei porțiuni de zid și de construirea unei pardoseli de cărămidă, iar în 1751, meșterul Radu Zugravul din Târgoviște a restaurat pictura.
În 1838 a fost ridicată actuala clopotniță, iar în 1847, domnitorul Gheorghe Bibescu a finanțat o nouă restaurare a picturii.
La începutul secolului trecut, biserica ajunsese din nou într-o stare jalnică, fiind, după cum aprecia marele istoric Nicolae Iorga, o clădire pa care doar istoria și câțiva localnici nu o uitaseră. Monumentul fusese desfigurat prin înălțarea a doua turnulețe de lemn și tablă deasupra pronaosului și prin adăugarea unui pridvor inestetic, iar pictura bizantină era acoperită de zugrăveli ulterioare lipsite de valoare.
Biserica a fost reconsolidată începând din 1911 de către arhitectul Grigore Cerchez, iar lucrările au durat circa un deceniu. Și frescele au fost restaurate, în aceeași perioadă, de către pictorul Dumitru Norocea.
Alte lucrări de restaurare și conservare au fost făcute în ultimele două decenii ale secolului trecut, fiind încheiate în anul 2002.
Ansamblul medieval a fost inclus, în anul 2011, într-un proiect de promovare turistică intitulat „Curtea domnească de Argeș — capitală a turismului românesc”. Proiectul a urmărit promovarea patrimoniului natural și cultural al municipiului, prin valorificarea conceptului de turism cultural și prin dezvoltarea unui brand de impact.
foto : Wikipedia
