Biserica, situată în centrul satului, lângă conacul Goleştilor, a fost construită „cu toată cheltuiala jupânului Stroe Leurdeanu, mare vistier, şi a jupânesei lui, Vişa, în zilele lui Matei Basarab, în anul 1646”, după cum ne informează pisania de piatră de la intrare. Edificiul, de plan dreptunghiular, este de dimensiuni destul de mari, în exterior prezintă 23 m lungime, 10 m lăţime, iar înălţimea este de peste 8 m, zidurile având aproape 1,5 m grosime. Biserica este compusă din: altar, naos şi pronaos. Turla ce se înălţa deasupra pronaosului, la care se ajungea pe o scară amenajată în grosimea zidului de miazănoapte, a căzut în timpul cutremurului din 14 oct. 1802 şi nu a mai fost refăcută. Un brâu alcătuit dintr-un şir de zimţi de cărămidă împarte faţada în două registre: cel inferior, decorat cu panouri şi cel de sub cornişă, dintr-o înşiruire de arcade, ambele mărginite de ciubuce. Impresionantă este şi intrarea în biserică, subliniată, atât de dubla acoladă ascuţită a arcului înalt din axul intrării, cât şi de brâul perimetral care se înalţă în unghi drept, creând planuri în retragere succesivă. Valoarea artistică a clădirii este sporită de ancadramentele ferestrelor, dispuse: 4 pe partea de sud, 2 pe partea de nord, una la proscomidie şi una în axul altarului, prevăzute, în partea superioară, cu ornamente lucrate în spiritul modelelor armeneşti.
