Majoritatea dintre noi au auzit de instituţia numită Avocatul Poporului, înfiinţată prin lege în 1992 şi în funcţiune din 1997. Mai puţini ştiu cu ce se ocupă aceasta, si mai puţini dintre noi au auzit de un caz rezolvat de această instituţie.
Ca să evidenţiem importanţa acestei instituţii, redam un pasaj din atributiile legale:
Institutia Avocatul Poporului are drept scop apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice in raporturile acestora cu autoritatile publice. Este autoritate publica autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica avand buget propriu care face parte integranta din bugetul de stat.
Avocatul Poporului:
® in exercitarea atributiilor sale nu se substituie autoritatilor publice;
® nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau reprezentativ, nimeni nu il poate obliga să se supuna instructiunilor sau dispozitiilor sale;
® activitatea sa are caracter public, dar la cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor sau datorita unor motive intemeiate, poate decide asupra caracterului confidential al activitatii sale;
® isi exercita atributile, din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si in libertatile lor.
Pe lângă structura centrală, Avocatul Poporului funcţionează prin 15 birouri teritoriale, o structură destul de stufoasă, ţinând cont de rezultatele concrete ale muncii depuse.
În concluzie, avem de-a face cu unul din cei mai importanţi stâlpi ai sistemului juridic, poate unul din cei mai importanţi actori ai sistemului de drept; cu cel mai important apărător al interesului cetăţeanului de rând.
Din pacate nu este. Rolul şi funcţiunile din paragraful de mai sus sunt egale cu zero. Realitatea şi evenimentele de zi cu zi ne arată că instituţia Avocatului Poporului este una fantomatică, a cărei activitate este prea puţin cunoscută de cei mai importanti beneficiari ai săi – cetăţenii – o instituţie privită ca un loc binemeritat de odihnă pentru un fruntaş al sistemului.
Mişcarea Populară propune o reformare a instituţiei, după modelul Ombudsman-ului European. Dacă nu, am prefera ca instituţia să-şi pună un mare lacăt la poartă.
