Auzim deseori persoane în jurul nostru care fac comparaţii. „Era mai bine înainte, pe vremea lui Ceauşescu!”; „Ba e mai bine acum, că avem democraţie!”. Desigur, părerile sunt împărţite şi, depinde de perspectivă, fiecare are dreptatea lui. Dar obiectivele realizate într-o perioadă sau alta rămân şi vorbesc peste timp şi despre ce fel de oameni au condus într-o vreme o ţară sau un judeţ. Iar din acest punct de vedere balanţa înclină spre trecut. Atunci argeşenii au făcut adevărate minuni. Acum sunt… „minuni”!
Dacă privim retrospectiv, putem scoate în evidenţă minuni făcute în judeţul Argeş (realizate toate înainte de 1989, ba chiar mai mult în urmă în veacuri unele dintre ele…). Începem cu Mănăstirea Curtea de Argeş, continuăm cu Transfăgărăşanul, ajungem la Vidraru, trecem pe la Dacia, ne amintim de ARO, circulăm pe autostrada spre Bucureşti.
În contrapondere, ce s-a făcut în anii democraţiei originale de după 1989? Păi, s-a cam distrus industria, ne-am ales cu o droaie de hipermerketuri, dar şi cu o serie de probleme care au făcut ca numele Argeşului să fie pe toate buzele în sens… negativ. Amintim aici cazul sclavilor de la Berevoeşti, dosarele „Mită la Permise”, „Mită în fotbal” şi „Mită la General”, Proiectul staţiunii de schi Moliviş care a fost abandonat de autorităţile judeţene, cazul bebeluşilor morţi în urma infectării cu E-coli, podul de la Căteasca şi defrişările ilegale.
Din păcate, „minunile” se tot repetă în judeţul Argeş care parcă a intrat într-o vale a răului…
