Argeşul este un judeţ de proprietari de locuinţe. În 2016, 96% din locuinţele principale erau în proprietate personală, iar pentru marea majoritate a gospodăriilor, casa în care locuiesc reprezintă partea cea mai mare sau chiar toată averea de care dispun.
Pentru un număr mic de cetăţeni, locuinţa reprezintă o parte destul de neînsemnată din averea personală. Proprietatea înseamnă că dacă e nevoie, locuinţele trebuie reparate de cei care stau în ele, indiferent dacă au sau nu au resursele necesare. Predomină casele separate, în jur de 60%, mai ales datorită mediului rural, unde incidenţa e de 97%. Totuşi, rata de înnoire imobiliară este mult prea mică în raport cu vechimea stocului de locuinţe.
Marea majoritate a populaţiei locuieşte în case construite între 1919 şi 1980. La nivel agregat, întreţinerea acestor locuinţe este problema principală. 60% şi 70% din populaţia adultă reclamă diverse forme de deteriorare sau insuficienţă locativă. În unele grupuri sociale procentul ajunge până la 85%.
O familie care semnalează probleme cu locuinţa trăieşte în condiţii de risc social. Iar când mulţi oameni trăiesc în locuinţe cu probleme, înseamnă că riscul este sistemic, şi nu izolat. Problemele persistă sau se rezolvă greu pentru că un număr mare de oameni nu au acces la piaţa imobiliară. Mulţi oameni vor o locuinţă pur şi simplu, pentru că nu o au. Alţii vor un confort mai mare, dar problema principală este rata înaltă a reparaţiilor necesare în scop remedial, adică pentru eliminarea unor deficienţe sau pentru împiedicarea deteriorării.
