Pe 20 septembrie se împlinesc 49 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului. Considerat de către Jeremy Clarkson, fost realizator al emisiunii Top Gear, drept „cel mai frumos drum din lume“, Transfăgărășanul se remarcă prin serpentinele sale și prin peisajul superb.
Drumul face legătura între cele două provincii istorice, Muntenia și Transilvania. Cu o lungime de aproximativ 151 de kilometri, Transfăgărășanul începe în localitatea Bascov (Argeș) și se termină în apropierea localității Cârțișoara (Sibiu).
În data de 10 decembrie 1969, Consiliul de Miniștri a aprobat executarea drumului din Munții Făgăraș, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Marele asalt a avut loc la începutul anului 1970, lucrările fiind atribuite trupelor de geniu ale Armatei Române. Astfel, pe 10 martie 1970, Regimentul 52 Alba Iulia începe să lucreze dinspre nord, iar Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea dinspre sud, în zonele montane înalte.
In anul 1971, Ceaușescu a schimbat planurile si drumul a devenit un drum național cu doua benzi, iar zona munților Făgăraș ar fi trebuit sa devina o stațiune a sporturilor de iarna cu peste 100 km de pârtii de schi , pârtii de bob, patinoare si hoteluri.
Proiectul s-a împotmolit cauza fiind lipsa acuta de fonduri sau îndreptarea acestora către alte lucrări considerate la acel timp de stricta necesitate . Drumul ce unduia pe lângă crestele Făgărașilor înghițise bani cu lopata.
Trebuia să poarte numele lui Ceaușescu, dar acesta a refuzat
Lucrarile trebuiau finalizate in 1973, dar conditiile meteo nefavorabile si greutate traseului au amanat finalizare cu 1 an.
Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent si Nicolae Ceaușescu. Initial, ruta alpina avea sa poarte numele sau, dar acesta a refuzat si astfel numele acesteia a devenit Transfăgărășan.
A urmat asfaltarea drumului, care a durat 4 ani, ruta de azi asa cum o stim noi fiind finalizata in anul 1980.
Construcția drumului a cerut si jertfe omenesti atat din partea militarilor, cat si a civililor. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni care si-au dat viata pentru construirea Transfagarasanului.
In memoria acestora si a celor care au participat la constructia rutei s-au construit doua monumente Poarta Genistilor (coata 1200) si Poarta Întâlniri (cota 1600).
Pentru realizarea lui au fost săpați 41.000 metri cubi de piatră și au fost folosite 6000 t de dinamită, 3.500 t ciment, 90 t oțel beton, 4.100 m de țeavă, 24.000 de ancore, 130 t plase sudate.
Tunelul Capra – Bâlea Lac este cel mai lung tunel rutier din România (887 m) cu o singură bandă de 6 m lățime și un trotuar de 1 m lățime, este iluminat electric și ventilat natural. Galeria are o înălțime de 4,40 m.
Este cu atât mai special, cu cât, în cei patru ani cât a durat realizarea lui, mulți civili și militari au murit sub bolovani, sub maluri de pământ surpate, în prăpăstii sau sub poduri prăbușite.Un astfel de eveniment nefericit a avut loc pe 8 iulie 1970, când, sub podul de peste pârâul Alunișului, au murit caporalul Cornel Florea Munteanu, sergentul Damian Dimitrie Laza, Gheorghe Elena Ursu, soldat Vasile Pavel Negrea, soldat Ilie Sanda, fruntaș Nicolae Alexandru Turtuba, fruntaș Simion Cut. În urma unei ploi torențiale, natura dezlănțuită a luat cu ea cele șapte vieți.
Pe 2 august 1971, soldatul Vasile Condor ajungea cu buldozetul la Lacul Bâlea – primul buldozerist care a lucrat la cota 2.000.
Poveștile despre sacrificii, lacrimi și pierderi de vieți omenești sunt strânse în multe cărți, una dintre ele scrisă chiar de un localnic din Arefu, Dodica Dobrin – “Legende din satul soarelui – Locuitorii din împărăția norilor”. El a fost singurul fotograf care a importalizat lucrările la Transfăgărășan, “metroul munților”.
