In cursul anului 2014, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală a demarat verificări pe linia prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale, care se manifestă în domeniul muncii nedeclarate şi subdeclarate, în cadrul unui proiect pilot vizând creşterea conformării fiscale în domeniul impozitului pe salarii şi contribuţiilor sociale.
Proiectul este subsecvent prevederilor Strategiei de conformare fiscală elaborată pe baza evaluării riscurilor la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în contextul asumării angajamentelor convenite cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional şi este realizat în scopul prevenirii şi combaterii muncii nedeclarate şi/sau subdeclarate, în scopul sprijinirii concurenţei loiale în mediul de afaceri, respectiv a protejării angajaţilor prin creşterea nivelului de securitate socială. Acest proiect a fost anunţat public încă din 23.04.2014, comunicat pe care il puteti vizualiza şi pe site-ul www.anaf.ro la adresahttps://static.anaf.ro/static/
În acest context, suplimentar faţă de acţiunile care vizează combaterea muncii nedeclarate, verificările au fost extinse şi la contribuabili autorizaţi ca agenţi de muncă temporară, având în vedere împrejurările specifice în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Riscul fiscal evaluat este caracterizat de discrepanţa majoră dintre veniturile la care se stabilesc şi plătesc obligaţii fiscale, de regulă salariul minim în România şi a celor considerate neimpozabile de agenţii de muncă temporară, semnificativ mai mari decât cele impozabile, diurna medie plătită fiind de aproximativ 1500 de euro pe lună. Au fost constatate însă si cazuri extreme, în care veniturile asupra cărora s-a plătit impozit si contributii sociale au fost la nivelul salariului de baza minim brut pe tară pentru un program de lucru parțial de 2 ore pe zi (reprezentând 322 lei în 2014), în timp ce diurna neimpozabilă a atins si 2000-2500 euro.
Specificul acestei activităţi constă în faptul că agentul de muncă temporară încheie separat un contract de muncă temporară cu fiecare salariat temporar şi un contract de punere la dispoziţie cu utilizatorul. În aceste condiţii, fiecare angajat cunoaşte de la începutul misiunii de muncă temporară locul de desfăşurare a activităţii şi îşi asumă obligaţiile menţionate în contractul de muncă temporară.
Astfel, diferenţa dintre salariul minim din România, la care se plătesc obligaţiile fiscale şi salariul minim din statul membru al Uniunii Europene în care lucrătorul este pus la dispoziţia unei întreprinderi utilizatoare, pe care agentul de muncă temporară are obligaţia să îl asigure conform legislaţiei în vigoare, este plătită cu titlu de diurnă pe care agentul de muncă temporară o consideră venit neimpozabil.
Această metodă, prin care a fost disimulată plata unor drepturi de natură salarială a fost utilizată pentru a nu fi înregistrate şi virate la bugetul consolidat al statului obligaţiile fiscale constând în impozit pe venit şi contribuţii sociale, fiind de natură să genereze distorsiuni concurenţiale pe piaţa muncii şi să afecteze nivelul de securitate socială al angajaţilor.
Constatările au fost extinse la nivelul întregii ţări şi efectuate pe baza unei metodologii de control la contribuabilii autorizaţi ca agenţi de muncă temporară care au înregistrat venituri din prestarea unor servicii externe. Pentru finalizarea instrumentării acestor cazuri şi pentru asigurarea unei abordări unitare s-a colaborat cu Inspecţia Muncii din Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, şi cu Direcţia Generală de Legislaţie Cod Fiscal şi Reglementări Vamale din Ministerul Finanţelor Publice.
Având în vedere aspectele constatate, coroborate cu prevederile legale incidente, sumele acordate cu titlu de diurnă au fost reîncadrate din punct de vedere fiscal de asemenea având în vedere împrejurările în care au fost săvârşite faptele, au fost sesizate organele de urmărire penală. În ceea ce priveste măsurile asigurătorii dispuse si instituite în timpul controalelor antifraudă la contribuabilii verificati pentru asigurarea recuperării prejudiciilor si împiedicarea înstrăinarii patrimoniului, vă informăm că poprirea asigurătorie a conturilor bancare apartinând agentilor de muncă temporară nu este de natură a afecta plata drepturilor salariale către angajati, în cauză fiind aplicabile prevederile art 149, alin (12), lit. a) din Codul de procedură fiscală, asa cum de altfel rezultă si din adresele de înfiintare a popririi transmise de organele fiscale.
Precizăm faptul că, în materie fiscală prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale este prevăzută la art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală care stipulează că dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, respectiv în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În ceea ce priveşte statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România precizăm că activitatea acestuia face obiectul unor reglementări speciale, aprobate prin Legea nr. 223/2007. Reglementări speciale există si în situatia personalului navigant maritim, a personalului din domeniul transportului rutier si feroviar international etc., drepturile acordate acestor categorii de personal nefiind asimilate celor acordate de agentii de muncă temporară.
