Capricornul este a zecea zodie pe cercul zodiacal. În astrologie, Capricornul este considerat a fi un semn introvertit, de pământ şi unul dintre cele patru puncte cardinale. Este guvernat de planeta Saturn, numit şi „părintele timpului” sau „marele înţelept”.
Capricornul este simbolul caprei şi nu vorbim aici despre orice caprǎ, ci despre cea de mare, care poate rezistă şi în condiţiile cele mai grele. Se adapteazǎ şi rezistǎ cu stoicism tuturor obstacolelor şi vicisitudinilor vieţii. Are viziune, pǎstreazǎ mereu viu în minte piscul înalt spre care se îndreaptǎ, iar asta îl ajutǎ sǎ-şi menţinǎ focusul, chiar şi în cele mai aspre condiţii.Voinţa este fermă, dar scopurile sunt mereu în schimbare, cu şanse de reuşită. Totuşi, o anumită asprime în comportament, gestul repezit, sec, greu de înfuriat, ca şi de liniştit, de altfel, păstrează amintirea ofensei primite, fără dorinţa de razbunare. Marea prudenţă îl îndeamnă să acţioneze numai după o matură chibzuinţă şi multe dezbateri, de aceea el este pentru sine cel mai bun exemplu.
Funcţia reprezintă o putere lumească; ei, nu. Iar această nu este calea Capricornului. Pentru el, puterea supremă are o altă semnificaţie. Nu gloria, ci libertatea. Pe arena lumii, Capricornul trebuie să acţioneze supunându-se unei singure dictaturi: cea a caracterului său fundamental. Împletirea naturii sale fundamentale cu identitatea sa publică – acesta este scopul Capricornului. Este armonia creată din unitatea interiorului cu exteriorul şi afirmată în forul societăţii.
Într-un cuvânt, Capricornul este simbolul integrităţii. În cea mai înaltă expresie pe care o poate căpăta semnul, nu există nici minciuni, nici prefăcătorie, doar o îmbinare continuă între comportarea vizibilă, în public, şi esenţă individuală a persoanei. Separarea dintre muncă şi viaţă devine insesizabilă. Cele două se contopesc. Capricornul este un căţărător. El priveşte lumea strălucitoare şi această îl îmbie şi îl provoacă la fel ca Everestul pe şerpaş. Ştie că trebuie să escaladeze vârfurile. Spaima o reprezintă faptul că ar putea să nu aleagă vârful potrivit.
Autodisciplina Capricornului este şi ea fără egal. Indiferent de greutăţile care-i apar, odată ce şi-a fixat un obiectiv, şi-l menţine. Nimic nu-l poate deturna – nici teamă, nici frustările, nici piedicile. Le poate simţi pe toate, dar comportarea unui Capricorn îi reflectă întotdeauna intenţiile, nu emoţiile.
Capricornul trebuie să-şi exercite autocontrolul întotdeauna în lumea obiectivă. Trebuie să-l reflecte în acţiunile sale. Dar dacă survine o cădere nervoasă, dacă hotărârea lui devine şovăitoare, autocontrolul e denaturat iar în aceste momente Capricornul se întâlneşte cu umbra lui cea mai întunecată, o denaturare a solitarismului său: singurătatea dureroasă.
Capricornul singur, lipsit de expresie, este în continuare o fiinţă formidabilă, dar acum este una bolnavă. Pierzându-şi propriul traseu, încearcă să le impună el calea tuturor celorlalţi, devine dictatorial şi tiranic.
Devine un rob al muncii, îşi solicită nemilos toate resursele, nu mai are urechi pentru ţipătul de durere al corpului şi nu mai simte durerea inimii. Poate deveni victima rolului şi responsabilităţilor sale , după ce a obţinut puterea, probabil bogăţia, dar va fi la fel de singur ca un grăunte de nisip care pluteşte în vidul interstelar.
