O, ce surpriză! Încă două săli de sport în Pitești, exact ce ne lipsea!
Evident, într-un oraș unde maratoanele se alergă nu pe piste, ci între ghișeele de plată a impozitelor și taxelor, sălile de sport sunt prioritatea numărul unu. După câștigarea primului mandat, edilul nostru s-a transformat într-un adevărat Nostradamus al urbanismului, oferindu-ne luxul de a ne transpira în săli noi, în timp ce restul problemelor orașului stau la coadă.
Suntem, desigur, orașul cu cei mai mulți copii sportivi, dar și cu cei mai mulți părinți care se întreabă unde să-și parcheze mașinile. Avem locuri de joacă, săli de sport și, nu în ultimul rând, taxe și impozite care cresc mai repede decât performanțele sportivilor noștri. Domnul edil ar putea, totuși, să-și lase puțin vizionarul deoparte și să facă o plimbare prin oraș, să vadă cu ochii lui cum stau lucrurile. Poate ar descoperi că oamenii au nevoie de locuri de parcare, nu de săli de sport la fiecare colț de stradă. Sau că școlile noastre, deși fac performanță, sunt lăsate în urmă când vine vorba de investiții.
Și nu mai vorbim de traficul infernal, unde semafoarele sunt așezate la fiecare doi metri, transformând orice deplasare într-un joc de răbdare. Poate ar fi mai util să se ducă în școli să verifice în ce condiții învață copiii sau la ce toalete merg. Dar, desigur, cei din primărie sau ISJ nu au copiii acolo, așa că de ce să le pese?
Iar dacă vreți să vă testați răbdarea, încercați să găsiți un loc de parcare în centru, între orele 8 și 18. Să faceți zece ture de oraș, poate prin minune găsiți un loc, dar cu rezervorul gol, pentru că, nu-i așa, combustibilul e atât de ieftin încât vă permiteți să vă plimbați în cerc.
Și să nu uităm de poliția locală, această investiție „strategică”. Mai bine i-ați trimite să patruleze prin parcurile minunate pe care le-ați creat, să rezolve problemele oamenilor fără adăpost care fac scandal și consumă alcool. Culmea este că toate acestea se întâmplă la doar câteva sute de metri de palatul administrativ, care, întâmplător, a fost renovat recent. Pentru că, desigur, avem nevoie de o primărie luxoasă, nu de școli bine dotate sau de locuri de parcare.
Piteștiul este un oraș al paradoxurilor: avem săli de sport în exces, dar lipsesc lucrurile de bază. Poate că, într-o zi, edilul nostru va descoperi că un oraș nu se măsoară în metri pătrați de sală de sport, ci în calitatea vieții cetățenilor săi. Dar până atunci, ne rămâne să alergăm maratoanele impozitelor și să sperăm la un loc de parcare liber.
