A început noul an şcolar, dar problemele sunt vechi. S-a vorbit din nou despre lipsa apei curente şi a toaletelor în incinta şcolilor la ţară, despre lipsa autorizaţiilor de securitate la incendiu, dar şi despre dotările precare din multe unităţi de învăţământ. La acestea se adaugă scăderea continuă a numărului de elevi, exodul către anumite centre de educaţie şi accesul tot mai dificil la educaţie pentru anumite categorii sociale.
Sunt însă şi alte probleme. Astfel, şcolile au devenit adevărate fabrici de bani: se pun deja la cale excursii şi tabere şcolare; se discută despre ce auxiliare să se cumpere; unii directori de şcoli au afaceri în domeniul after-school-urilor sau al uniformelor pe care elevii trebuie să le îmbrace; copiilor li se bagă pe gât anumite reviste etc.
Pe de altă parte, sunt şi părinţi care dau deovadă de exces de zel. La primele şedinţe, au fost voci care au susţinut că părinţii trebuie să dea bani pentru uşi, bănci, parchet, scaune sau televizoare noi, pentru dulapuri şi altele asemenea. Din păcate, s-a vorbit mai puţin sau deloc despre educaţie în sine şi mai mult despre partea materială a şcolii. Şi ne mirăm că am ajuns unde am ajuns…
