Înfiinţarea unei instituţii stabile, autoritare şi eficiente pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice, dar şi pentru respectarea legilor în mediul rural a constituit o preocupare importantă a conducerii politice şi militare a României către sfârşitul secolului al XIX-lea.
Jandarmeria Rurală a fost înfiinţată la 1 septembrie 1893 din iniţiativa lui Lascăr Catargiu, preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de interne în perioada 27 noiembrie1891 – 3 octombrie 1895, ca urmare a frământărilor culminate cu răscoalele ţărăneşti şi grevele muncitoreşti din anul 1888, cu scopul de a constitui un corp nou, de organizare poliţienească în mediul rural.
Tot la 1 septembrie 1893 a apărut şi Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. Prevederea cea mai importantă a acestui document era următoarea: „Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisă de lege, face din această instituţiune un corp militar, pus la dispoziţiunea ministrului de interne, pentru a asigura ordinea şi siguranţa publică. Ea se mai află sub ordinele ministrului de justiţie, ale ministrului public în ce priveşte atribuţiunile de poliţie, precum şi sub acela al ministrului de război pentru tot ce se raportă la disciplină, comandament şi instrucţie militară a trupei” (art.1).
