Foarte multe mame, unele aflate la primul copil, întâmpină destule greutăţi atunci când vine vorba să dea de cap pornirilor distructive care apar odată cu evoluţia vârstei. Fără să avem pretenţia că suntem psihologi sau având altă specializare în domeniu, încercăm prin intermediul acestei rubrici să dăm o mână de ajutor mămicilor care nu găsesc soluţie atunci când îşi văd copilul că are mare atracţie spre foc, prize, distrugerea liniştii publice pe motiv că nu i-a cumpărat jucăria colorată, etc. Şi cum nu prea există şcoală care să te înveţe să fii părinte, ne-am gândit că sfaturile unei mame care şi-a crescut şi educat copilul singură,pe Lucian, fără o cohortă de specialişti după ea,ar fi cele mai nimerite şi, poate, le vor ajuta şi pe alte mămici. Medicul stomatolog Eny Pavel este autoarea unor scurte povestiri cu titlul: „Cum l-am vindecat de…”.
Aşadar…Cum l-am vindecat de piromanie
Pentru orice copil, e un adevărat deliciu să se joace cu chibriturile. să vadă cum arde focul, să aprindă hârtii. Ca şi alţi copii, şi al meu a avut această plăcere, pe care a încercat-o cu riscul să-mi dea foc la casă. Mi-am dat seama că are acest obicei când am realizat de mai multe ori că în baie mirosea mereu a chibrituri aprinse. Apoi, am şi găsit. Le arunca în spatele toaletei. L-am chemat să discutăm, ca de la egal la egal, şi l-am întrebat dacă îi place să dea foc. Răspunsul a venit prompt: „Da!” Din răspuns mi-am dat seama că încă nu ştia dacă este bine sau, nu, ce face. Auzise de la alţi copii că nu ar fi chiar bine. I-am spus că nu e bine să facă, şi mai ales nu e bine să dea foc în casă. Aşa că, am pornit în această aventură, afară din casă, înarmaţi cu chibrituri, hârtii. Mergeam cu el în fiecare zi, după serviciu, într-un parc cu verdeaţă şi îl lăsam să dea foc la câte o foaie, într-o jardinieră dezafectată. Era o încântare, pentru el. Şase luni a durat această aventură. Într-o zi, l-am întrebat dacă nu s-a plictisit de acest joc şi să încerce altceva. A fost de acord cu schimbatul jocului. A trebuit ca în fiecare zi, oricât veneam de obosită de la cabinet, trebuia să găsesc pentru el metode de amuzament. Mă întreba de la venire: „Mami, mergem în oraş să facem prostii?”‘ Aceste prostioare au rol curative, altfel pornirile acestea ale copiilor devin şi mai atrăgătoare odată interzise.
